de doua zile stau si ma gindesc ca nu totul e intratit de sumbru. deja de doua zile sint fericita si nu-mi pot explica de ce? pentru ca pina nu demult vedeam doar partea intunecata a lucrurilor, acum totul e intr-o lumina noua. e ceva straniu la mijloc, de ce dupa vacanta de iarna mi se arata lucrurile cu totul si cu totul altfel?oare in noul an toti au devenit mai buni mai educati, sau eu am devenit mai indiferenta si nu mai am ce critica?

Cei mai puri si mai iubitori sintem in copilarie, atunci stim cu adevarat sa ne bucuram, totul este neexplorat  si sintem deschisi spre noi descoperiri. Atunci tot ce ne inconjoara ne umple cu fericire, miina fina a mamei, zimbetul tatalui sau a fratilor mai mari, chiar si dulciurile…insa de ce cu trecrea timpului uitam sa daruim dragoste celor din jur si uitam sa o primim? De ce sintem asa egoisti si tindem spre a agonisi lucruri materiale? De ce avem idealuri desarte, iar pentru a le atinge sintem gata sa ne intoarcem cu spatele sau sa trecem peste frati, surori, chiar si parinti? De ce ne gindim numai la noi si nu ne mai pasa de cei apropiati? De ce avem sufletele asa murdare, incit sintem in stare sa inselam si sa tradam? Inteleg ca iarna ne incalzeste soba sau caloriferul, dar nu ne incalzeste asa cum o face dragostea celor  ce ne inconjoara, doar ea ne mingiie sufletul si ne da puteri pentru a face fata rutinei care ne mirsaveste, ne inneaca in mizerie.

Uneori rid cu un ochi si cu altul pling, din cauza la ceea ce vad. Cupluri care doar imita dragostea dar nu o si poseda. Adica ea ii este fidela iar el, magarul, inafara de dinsa mai are vreo 15-16 si asta e caz real.  Chiar cit de gros trebuie sa-i fie obrazul ca sa-si permita sa o insele? Ea doar i se ofera toata, cu trup si suflet si el deloc nu pretuieste, cu toate ca afirma in stinga si-n dreapta ca o iubeste. El afirma ca e liber si nu e casatorit si deaceea isi permite asa obraznicie, ca atunci cind se va casatori sa fie fidel. (apropo, face la fel ca si in imagine, ea doarme dulce linga el, care scrie sms alteia). Pffff….cu asta chiar ma face sa rid, sa rid in hohote, pentru ca ce spune el e absurd. Pai daca iubesti pe cineva cu adevarat, nu te mai tenteaza placerile trupesti, nu mai esti ispitit, dar te dedici persoanei pe care o iubesti si faci orice numai sa nu o ranesti si sa nu o pierzi, pentru ca simti ca fara el/ea viata trece pe alaturi, ca tu nu mai traiesti.

Deja de foarte mult timp oamenii nu mai respecta valorile morale superioare. Dragoste nu mai este, sint doar dorinte si toti se avinta in goana pentru a acumula cit mai mult, pentru a avea totul, dar la ce bun?

 Oricum dupa ce mori nu mai iei nimik cu tine si nu poti avea toti banii din lume. Daca nu se va produce o schimbare, ne vor sugruma propriile noastre intestine....

O mare problema a societatii noastre este birfa si invidia. Niciodata nu am invidiat si nu am birfit pe cineva, insa am colege care nu pot o clipa fara asta, uneori sint si eu jertfa lor. Nu inteleg, paremise au destule probleme pe capul lor si totusi de ce cauta sa le rezolve pe ale mele sau ale altei persoane. Aceste chestii chiar distrug viata noastra, ne este frica sa traim asa cum ne place, deoarece stim ca cineva sta la pinda si asteapta sa "gresim". Pai de ce reprezentantele sexului frumos trebuie sa stea ca babele la piata si sa birfeasca pe altelea care doar vor sa fie fericite. De ce trebuie sa traim dupa regulile impuse de cineva? De ce nu poti avea o viata sexuala inainte de casatorie, ca daca tot ai inceput-o si sa aflat, esti proasta sau curva...pai daca unei domnisoare ii place asa si considera ca asa e mai bine pentru dinsa, pai de ce trebuie cineva sa o injoseasca, sa nu o accepte. Doar pe nimeni nu priveste ce fac doi oameni maturi in dormitor sau inca undeva :D. Nu cred ca sexul e o bariera in stabilirea relatiilor in societate, ma refer la serviciu, liceu etc. Adica sint unelea persoane si cu parere de rau foarte multe, din care fac parte doar femeile, care pur si simplu refuza sa mai comunice cu o persoana(domnisoara) care deja are o viata sexula, o considera nedemna de a sta chiar alaturi de ele. Si cel mai impostant e ca si ele fac sex, si aici se primeste asa... un paradox.....

ea nu-si doreste sa fie parasita...la fel si tara noastra nu mai vrea ca sa plece oamenii peste hotare

o viata mai buna

Cu totii ne dorim o viata mai buna, visam la un viitor prosper unde ne vom putea realiza si vom fi fericiti. Insa aici apare o simpla intrebare : ce facem noi pentru a avea o viata mai buna?
 Ma primblam zilele astea pe o strada din Chisinau si intentionat urmaream cu privirea oamenii ce trec pe alaturi. Ii priveam si vedeam niste fiinte care spera la ceva, lucruri marunte nesemnificative, insa foarte importante pentru ei. Ceea ce citeam in ochii majoritatii celor ce imi ieseau in cale ma facea sa ma simt bine, sa realizez ca am ceva in comun cu aceste persoane. In privirea lor se citea " Miine va fi mai bine ca azi, sper".
 Ok, speram noi la ceva maret, vrem o schimbare dar nu facem nimic ca sa se realizeze ce ne dorim. Ca sa fie acea schimbare trebuie sa incepem de la sine, nu sa asteptam ca cineva din vecini sa faca primul pas. Ar trebui sa aruncam o privire in interiorul nostru si sa devenim mai buni, mai rabdatori, chiar indiferenti (sa nu birfim pe altii, pentru ca asta duce la degradarea societatii), sa fregventam lectii de bune maniere si sa invatam cum sa ne comportam in public. Toate astea pentru o societate mai toleranta, mai libera...